joi, 18 octombrie 2007

Sporturi extreme

Noua nu ne era frica de nimic. Eram mai rele decat baieteii, asta este clar. Eram si mai multe decat ei. Ajunsesem sa gasim o provocare in tot ceea ce faceam. Totul era un concurs. Nu mai stiu cum a inceput. Stiu ca initial mergeam pe bara de pe palier, in picioare fara sa ne tinem de nimic. Puteam sau sa cadeam la 5, adica aproape, sau pana la 4, pravalindu-ne pe scari. Nu ne era teama. Apoi am mers pe maginea de metal a balconului. Ne puteam tine de partea de sus daca vroiam. Dar nu vroiam. Aveam curaj. Aruncam cu grenade dupa muncitori, grenade facute din doua creioane si un cartof mai mare. Nimeream tot timpul ceva. Apoi a inceput nebunia cu urcatul pe blocuri. Pe vremea aia nu erau gratii. Majoritatea blocurilor erau noi si terasele erau pline cu pietre. Cred ca nu am ratat nici un bloc din cartier. Ne inghesuiam in lift si radeam pana ajungeam la ultimul etaj. Coboram in liniste si odata ajunse pe bloc incepea aventura. Nu mai stiu cate eram, dar stiu ca eram numai fetite. Ne plimbam pe marginea de tabla, una in spatele celeilalte, fara sa ne tinem de nimic. Apoi urma bombardamentul. Ne asezam cu capatanile la marginea table si aruncam pumni de pietre de pe bloc peste masinile din parcare. Nu ne-a prins nimeni niciodata. Cred ca eram nebune..Ba da! Ne-a prins odata un vecin! Eram pe blocul Silviei si tocmai atacasem parcarea. Cand am coborat omul tocmai urca in lift si a pus mana pe cateva din noi..
-De unde veniti?! Ce cautati in scara asta?
Nu mai stiu cine a balmajit ceva de genul ca am fost in vizita. Nu stiam pe nimeni in blocul ala, ce vizita?!
Insa a fost o zi care a pus capat sporturilor extreme. Eram tot la Silvia pe bloc. La ultimul etaj balcoanele avea asa, un acoperis. Despre care noi nu stiam. Bantuiam pe acolo si la un moment dat Angela a disparut. Pur si simplu. O vazuseram pe marginea de tabla baletand..apoi nu a mai vazut-o nimeni. Ne-am speriat si am inceput sa strigam, in liniste sa nu ne auda vecinii. Tampita sarise de pe marginea de tabla a blocului pe acoperisul balconului si radea de noi care eram terminate de frica. Si-a ridicat capshorul cret si a inceput sa rada de noi. Cred ca toate vroiam sa o pocnim.
Am renuntat la urcatul pe blocuri pur si simplu. Nu mai era fun. Fusesem pe toate blocurile si atacasem toate parcarile, aveam nevoie de ceva nou.

Niciun comentariu: