Rapirea din serai

(prelucrare dupa Laurian)

Pe cand aveam cam 14-15 ani am descoperit minunatiile tehnicii. Cornel si Costel erau cei doi prieteni ai mei. Parintii lor erau si ei prieteni, insa cum din fiecare familie cate un membru lucra la aeroport, noi ne faceam veacul cand la Cornel, cand la Costel.
Mama lui Cornel era stewardesa, facea majoritatea curselor in tarile arabe, mai baga un Dubai, o Sirie. Avea Cornel acasa si video si statie, boxe..insa noi eram fascinati de camera de filmat. O camera VHS care tragea direct pe caseta video. Tot Cornel avea si o surioara mai mica, avea cam 8 ani.
Intr-o seara cand parintii erau la munca, ne-am hotarat sa facem un film. Niste oameni de afaceri aveau ceva de impartit, la mijloc era (ca de obicei) o cadana, in persoana bietei fetitze. Ne-am imbracat in hainele lui ta'su, ditamai omul de 140 de kile. Noi, uscati ca lupta de clasa, cu trabuce in gura si costume imense, aia mica invaluita toata in esarfele ma'sii, cu portocale baga-te intr-un sutien sterpelit din camera, papuci cu toc..1001 de nopti nene..
Eu eram cel care vindea cadana. O tineam pe pitica pe genunchi si intrebam nervos: cate camile? 5? Fata mea face cel putin 10 capete!
Costel filma si se prapadea de ras, in tot acest timp Cornel se impiedica in pantofii lui taica-su si cara sticle de bautura si tot ce putea din spatele barului pentru a ma convinge sa ii vand cadana.
Am filmat cat ne-a tinut caseta, presarand inregistrarea cu mascari si poante.

Totul a fost minunat pana cand intr-o seara, din senin, parintii lui Cornel au invitat parintii lui Costel la o "vizionare". Noi eram in casa, ne alergam ca bezmeticii. De jos, din camera de zi s-au auzit hahaielile celor 140 de kile ale tatalui lui Cornel care a ras pana i s-a rupt scaunul sub fund.
Pe noi ne-au cam incins cu bataia, se pare ca pelicula filmata de noi nu era cu Acord Parental si biata cadana parea tinuta cu forta in acel film. Desi am fi putut primi cel putin o Zmeura de aur pentru interpretare, nu mai vorbesc de premiul special pentru costume si decor, noi am primit o mega chelfaneala si o buna perioada de timp nu am mai calcat la Cornel in casa.
Intre timp si noi si cadana ne-am facut mari. Mama lui Cornel inca zboara..

Raze de soare

de la Radu G, un drag noua prieten

Bunica avea o clocitoare care aducea pe lume in jur de 200 de vietati la o perioada de vreme. Pentru ca eu eram mic si simpatic, clocitoarea statea pe capul patului, aproape de mine. Eram mama ratzelor, cum crapa un ou cum preluam puiul si aveam grija de el.

Intr-o zi, pe cand bunicii erau la camp eu eram in curte cu cei 200 de bobocei. Ma urmau ca pe un adevarat conducator, toata curtea era a noastra. In spatele curtii bunicul avea un cauciuc de tractor taiat pe jumatate, plin de apa. Era locul de unde beau apa orataniile din curte. Ca un adevarat lider am pasit in mijocul cauciucului si am luat pe rand fiecare ratzusca incercand sa ii dau sa bea apa. Ma fascina forma ciocului, micimea acestor pasari, auriul pufului.
M-am apucat sa adap pe rand fiecare ratzusca, o luam in mana, o indesam cu capul in apa pana mi se parea ca s-a saturat..apoi o asezam frumos, lesinata, in exteriorul cauciucului. Pe la a 50 a ratza, cauciucul meu arata ca un soare. Ratele mele sucombasera si ofereau un tablou grotesc insa la mintea mea de atunci totul mi se parea rupt de lume, transpus intr-o alta dimensiune.
Poate chipul bunicului m-a readus la realitate..inca incercam sa dau apa unei ratze cand umbra bunicului mi-a intunecat opera de arta. M-am intors incet, cu puiul de ratza in mana, vinovat. bunicul nu m-a certat, a incercat doar sa afle ce facem cu razele de soare. Eu am plans, m-am refugiat in fustele bunichii, bietele mele ratzuste dormeau in jurul rotii de cauciuc, intr-un apus de soare din poveste.

(adaptata din amintirea unei nopti acasa la Diana Iliescu)
https://www.youtube.com/watch?v=B-qnbx5f2-w&feature=emb_title