miercuri, 17 octombrie 2007

Copilul care a ales sa simta frumos totul

"- Sa stii ca tu nu esti mama mea asa, pur si simplu.
- Cum asa?
- Cand eu trebuia sa ma nasc, Dumnezeu m-a intrebat "Cine vrei sa fie mama ta?". Si eu i-am spus. Eu te-am ales pe tine."

"- Te rog mama sa iti ceri scuze de la prietenele noastre. Nu a fost frumos sa ne certam de fatza cu ele."

"Tu Rata, cat de mult poti sa vorbesti si cat de repede. Aproape m-ai obosit"

"Fata, ce faci?! Vezi ca noi am plecat mai repede. Te-am sunat de pe drum.
- Te pup fata, noi mai stam putin! Dar ne vedem in Bucuresti, da? Vin eu pe la voi fata si mai povestim.
- Da fata, vii tu pe la noi. Te pup fata!
- Da-mi o pe mami la telefon fata!
- Ce faci doamna? Ti-am stricat copilul! Zice numai cu "fata"! Hahahahaha!"

"- Rata, ti-o dat pe Maya la telefon sa vorbesti cu ea. A murit papagalul. Vorbeste tu putin cu ea.
- Sa nu plangi te rog. Nu s-a intamplat nimic grav. Si pasarile mai mor. Pentru ca sau se imbolnavesc sau imbatranesc. Dar toate toate se duc in cer. Stii, nu?
- Nu plang..(si o aud cum isi trage niste muci. Maica-sa deja stie ca eu ii dau un pui de papagal mic si frumos. Copilul i-a zis ca e normal sa planga caci e prima oara cand ii moare si ei cineva. Si la inmormantari oamenii mai plang.)
- Maine o sa vin sa iti aduc un pui care o sa traiasca o gramada de vreme! Si care o sa fie cuminte si nu o sa se imbolnaveasca, vrei, da?
- Vreau. Si ce culoare este?
- Verde, ca al tau. O sa iti placa de el, o sa vezi. E cuminte si canta non-stop. Hai, sa fii cuminte. E 11 noaptea. Mergi la somn si eu te pup mult de tot."

Niciun comentariu: