marți, 30 octombrie 2007

Filatelia salveaza Romania

Cand eram mici era cool sa ai clasor si timbre. Angi avea, de la fratele mai mare Cristi. Apoi au avut Lili si Giani. A luat un 9 la biologie si am avut si eu clasor. Ca la mine asa era. Intai primeau altii ceva, eu muream cu nervii, luam repede o nota mare si primeam si eu. Asa si cu bicicleta, asa si cu clasorul. Timbrele ca timbrele, cool era sa ai colitze. Si timbre fara stampila. Faceam schimb de timbre, era super nebunie. Intr-o zi de vara pe Pitica a apucat-o frenezia. A deschis geamurile de la camera ei de la parter, ne-a aliniat pe toate picele si apoi a luat un maldar de timbre in mana, unul peste altul vraf.
- Sariti si apucati ce puteti a strigat, si multime de isterice a sarit spre cer intr-o incercare nebuna de a apuca ceva. Pesemne Pitica se saturase de filateleala si ne-a aruncat pe geam , in gradina toate timbrele ei stranse in ani de zile. Ne-am batut ca nebunii pe ele, o parte au fost sacrificate prin indoire.
Printre timbre era o colectie de timbre chinesti cu oameni si tractoare. Foarte tari. Cred ca trebuia sa ai 5. Giani avea unul portocaliu pe care eu il vroiam. Nu "il avea" pur si simplu. Fusese furat din clasorul lui Angi pe care eu insumi o momisem la mine in casa. Facusem un plan murdar cu Gianina. Eu o tineam pe Angi in casa la mine, asta isi lasa clasorul pe hol, la locul de trafic cu timbre. Pana ii dadeam drumul Giani ii fura timbrul. Simplu. Numai ca nu stabilisem am cui este timbrul proaspat furat. Si de aici a inceput razboiul. Ticaloasa s-a inchis in casa cu tot cu timbru si nu vroia sa deschida usa si pace. Am sunat la usa minute intregi, am batut cu pumnii si picioarele. Nimic. In spatele vizorului moarta de ras era invingatoare..Avea lant la usa, era safe. Mi-am luat provizii de mancare si am inceput negocierile. Aveam in mana o farfurie cu branza de burduf, aia care miroase de mori. Stateam in fund la ea pe presul de la usa si mancam branza. Timp in care negociam si o imbalmajeam cu tot felul de promisiuni. Gen "deshide ca nu te bat", "nici nu mai vreau timbrul, vreau doar sa ne jucam" si tot asa.
Pentru ca ma plicitiseam am inceput sa fac mici gogoloaie de branza si sa mi le asez frumos pe farfurie. Giani se mai calmase si parea ca usa se va deschide curand. Am asteptat si mi-am pregatit artileria. Niste bombitze de branza puturoasa, numai bune de pocnit in nas adversarul. Dar smechera nu a deschis usa de tot, ci a lasat lantul pus, ca sa fie sigura ca nu intru peste ea in casa in timpul atacului si falselor negocieri. Ei bine prim locul ala mic am aruncat o mingiulica de branza de burduf care s-a lipit super bine pe peretele cu usa de la bucatarie. Am murit de ras stiind cata cafteala or sa isi ia ca au dat cu branza pe pereti. Pentru ca doar ele puteau sa faca asa ceva, dat fiind ca nu aveau voie cu copii in casa:))
Mirosea branza aia de mureai. Eu radeam si le auzeau pe pice in casa panicate. Am intrat la mine si nu mi-a pasat de nimic. Cine sa le creada ca au fost atacate cu branza de burduf pentru un timbru pe care il furaseram in complicitate?!
Castigasem inca o batalie!

2 comentarii:

simona spunea...

eu am si acum clasorul cu timbre. :)

nici eu nu aveam voie cu copii in casa.

:)

simona spunea...

iar eu pina la 18 ani am fost doar la vreo 2 zile de nastere. nici la zile de nastere n-aveam voie. :)