Eu am fost foarte fericita la gradinita. Cel mai bine imi aduc aminte mancarea de mazare, ceaiul ala bun de tot, cacao cu lapte..Patuturile noastre pliante. Budele alea mici..paharele de plastic si periutzele noastre de dinti. Totul mic-mic, asa ca intr-o poveste. Am avut un dulapior pe care era pictat un ghiocel. Si aveam un sacui cusut de mama in care imi caram pijamaua si papuceii. Dimineata ma duceau ai mei la gradi si ma culegeau la 4. Era aproape gradinita si as fi putut sa vin acasa pe jos, dar nu era voie. Trebuia sa ma ia cineva. Se manca bine la gradinita. Si ne jucam si ne distram toata ziua. 
Aveam o educatoare blanda care ne iubea si o bucatareasca grasuna, imbracata in alb..Si mai aveam un coleg care se dezbraca si ne arata Cucul! Hahahaha!
Cea mai frumoasa amintire legata de gradi este serbarea de Craciun. Faceam asa un fel de specatacol, cateva fetite erau imbracate in tiganci - cu fuste lungi si colorate. Cantau si dansau, aveau margele, etc. Si eu trebuia sa fiu una din ele, dar nu stiu de ce nu ii spusesem maica-mi sa imi faca si mie "costum". Am ajuns la gradinita si eu eram imbracata intr-o rochita bleu. Educatoarea a intrebat-o pe maica-mea: Unde ii e fusta? Baticul? Zdranganeau? Ca aveam si niste zdranganele cu care ne loveam coapsele si cantam noi acolo.
Ciu-ciu. Nu aveam nimic. Mama a mers repede si mi-a luat un dres, educatoarea a rupt un drapel roshu si mi-au incropit o fusta si o basma. Eram o piticanie, stiam dansul, am dansat chiar desculta ca nu aveam nevoie de papuci. Imi aduc aminte cat de frumos mirosea micul meu dres a bumbac, a nou. Am poze acasa. Cu noi tigancile, cu mine fastacita, frecandu-mi mainele in fatza mosului (Gerila), cu ochii mari si neintelegand de ce pe sub haina mosului se vad pantofi "de tata".
Nu stiu daca toti copii tin minte perfect cum le-a fost la gradinita, dar eu tin. Si mie mi-a fost bine. Mi-a fost bine peste tot. Am fost un copil asa de fericit, radeam si faceam numai tampenii.
Cea mai frumoasa amintire legata de gradi este serbarea de Craciun. Faceam asa un fel de specatacol, cateva fetite erau imbracate in tiganci - cu fuste lungi si colorate. Cantau si dansau, aveau margele, etc. Si eu trebuia sa fiu una din ele, dar nu stiu de ce nu ii spusesem maica-mi sa imi faca si mie "costum". Am ajuns la gradinita si eu eram imbracata intr-o rochita bleu. Educatoarea a intrebat-o pe maica-mea: Unde ii e fusta? Baticul? Zdranganeau? Ca aveam si niste zdranganele cu care ne loveam coapsele si cantam noi acolo.
Ciu-ciu. Nu aveam nimic. Mama a mers repede si mi-a luat un dres, educatoarea a rupt un drapel roshu si mi-au incropit o fusta si o basma. Eram o piticanie, stiam dansul, am dansat chiar desculta ca nu aveam nevoie de papuci. Imi aduc aminte cat de frumos mirosea micul meu dres a bumbac, a nou. Am poze acasa. Cu noi tigancile, cu mine fastacita, frecandu-mi mainele in fatza mosului (Gerila), cu ochii mari si neintelegand de ce pe sub haina mosului se vad pantofi "de tata".
Nu stiu daca toti copii tin minte perfect cum le-a fost la gradinita, dar eu tin. Si mie mi-a fost bine. Mi-a fost bine peste tot. Am fost un copil asa de fericit, radeam si faceam numai tampenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu