Hamesita-himisita

Cand eram pice imi placeau capsunele. Ai mei puneau la rece in frigider o cratita plina cu capsune peste care mama punea zahar, sa se lase siropul. Am ramas singura acasa si pentru ca imi era pofta am scos din frigider oala plina. M-am asezat langa frigider si m-am apucat de treaba. Cred ca aveam vre'o sase ani. Mica, rumena ca lamaia si hamesita. Am mancat toata oala, mi-am pus pe mine un hanoracel albastru si am iesit afara. De cand ma stiu am o conformatie bizara, de somalez asa..slabanoaga dar cu un butoias burtos rotunjor. Am coborat in fatza blocului si am inceput sa ne jucam sub visin, cu picimea de la bloc. De mine avea grija Tanti Irina, o doamna care stea la parter si care tinea un ochi pe mine, sa nu cad in cap sau cine stie..
Ma dadeam pe bara de la gard, ma rasuceam over and over, era o isterie generala. Mi s-a facut rau si am vomitat toate capsunile pe care le bagasem fara mila in mine. Saraca Tanti Irina, tin minte ca m-a luat aproape lesinata de pe trotuar si mi-a pus o carpa uda pe frunte. Ai mei veneau de la munca, eu eram intinsa in fatza scarii, in brate la Tanti Irina, cu alte bunicute din bloc.
Maica-mea vede pe tot trotuarul imensa mea opera capuneasca si ii zice lui taica-miu:
- Ce copil himisit! Uite si tu cat a putut sa manance si sa verse.
Si tata senin ii zice:
- Taci, ca asta e fii-ta:))
Si asa era. Fiica-sa cea nesatula care mancase pana varsase tot si acum tragea sa moara. Eram dusa cu capul de mica. Cred ca nu mi-au mai placut o vreme capsunele..