luni, 19 noiembrie 2007

Gradina cu jucarii si alte povestiri

La cateva blocuri de noi era un bloc de garsoniere. Din alea mici si urate, cu oamenii care aveau mereu copii mici. In jurul blocului, gradina -c a asa era pe vremea noastra.
Cumva avea loc o minune in gradina aia. Copii aia mici din garsoniere aruncau pe geam tot felul de chestii, bucatele de jucarii, jucarii intregi, carti de joc. Cam o data pe saptamana noi mergeam in gradina cu jucarii. Era o expeditie. Mergeam la colectat si ne intorceam incarcati cu cel putin un gunoias de caciula.
Gastile de baieti au cu totul alt fel de distractie. Fetele ieseau afara cu presulet si cu papusi, croiau haine si aveau discutii. Erau una mama si una tata. Nu ne placeau, erau niste ciudatenii care nu intelegeau nimic din spiritul nostru de aventura.
Noi eram barbati, jucam fotbal, trageam cu cornete, aveam parte de aventuri. Ne bateam si ramaneam prieteni.
Fotbalul era religia noastra. Cand a fost campionatul mondial de fotbal am avut parte de super experiente. Meciurile se vedeau pe bloc, un vecin aducea televizorul, tragea prelungitoare si se organiza vizionarea. Numai baietii aveau voi. Noi si tatii nostri. Aveam scaune de pescar si "prindeam" meciul de la rusi. Stateam lipiti de ai nostri, nu aveam voie sa ne miscam stanga-dreapta ca sa nu cadem cumva de pe bloc. In Bacau blocurile cu 4 etaje nu au marginea ridicata, nu au un parapet. E drept si ici colo mai era o antena. Noi vedeam meciul cu ajutorul unei antene facuta de un vecin, din aia sutien. Ce distractie era.
Mai tineti minte cel mai bun snitzel din copilarie? Ala facut din parizer! Sau cosuletele de parizer, felia prajita cu tot cu "coaja" ca sa se ridice marginile...Ehe..si in cosulet si punea la prajit un om!
Ce festin!

Gelu

La noi in gasca nu erau fete. Numai baieti, de varste apropiate. Aia mari erau cei care dadeau tonul la facut tampenii. Asteptam ploile mai abitir decat taranii care stiau ca de ploi depinde recolta lor. Pentru noi ploia era un motiv bun sa facem ceva rau. Dintr-o teava de plastic cu "gura" destul de larga pentru a indesa un dop in ea, faceam o imensa "siringa", cu o tija pe care o legam cumva de dop. Sugeam apa mizerabila din balti si ne asezam strategic la coltul blocului, intre boscheti. Asteptam masinile si vizam soferii care aveau proasta inspiratie sa aiba geamul deschis. Arta nu consta in a uda masina, ci important era sa il pocnim pe sofer cu jetul de apa muradara fix in mufa. Indemanare maxima se cerea. Ascunsi in boschete, cu siringa uriasa in mana pandeam o Dacie rablagita cu un sofer imprudent la volan. Trebuia sa apesi tare, sa prinzi geamul deschis si masina sa aiba o viteza mica. Ii udam si fugeam care incotro ca potarnichile. Cand nu ploua aveam alt concurs. Caci totul era un concurs. Tot de la coltul blocului, inarmati cu bolovani sau pietre pandeam masinile si le atacam. Ideea era ca masina sa fie in mers, calculasem viteza cu care trebuie aruncata piatra astfel incat soferul sa se sperie si sa faca pe el.
Gelu era campion absolut, isi alegea bolovani de pamant, usor intariti. Din aia care la impact se faceau zob si murdareau tot.
Se aseza in pozitie de atac si tintea gemul. Nimerea des parbrizul, motiv de mare bucurie pentru sofer. Cei mai putin norocosi primeau bolovanul in masina, pamant peste tot, in fata, in gura, pe geam, pe volan. O incantare.
Orasul nostru era mic. Clar stiam o parte din victime. Asta facea totul sa fie si mai interesant!
- Ba Gelule, aia nu-i masina lui tac'tu?! a intrebat Ion dupa un atac cu bolovani asupra unei Dacii albastre.
Gelu a facut ochii mari. Tac'su a oprit masina si a coborat in strada plin de pamant, scuipand si injurand de mama focului. Picimea a disparut cat ai zice peste. Ion a taiat-o si a incercat sa il traga si pe Gelu dupa el. Dar deja tac'su il vazuse si o luase spre el. Gelu avea un ditamai bolovanul in mana. Tricoul lui lalaiu era labargit de la atata tras, murdar de noroi. Gelu sta nemiscat si ii auzea ca prin vis pe ceilalti strigand.
- Ba, fugi ba! Nu fii prost!
Dar Gelu nu se putea misca.
L-a batut tac'su in fatza blocului, apoi l-a tarat in casa. Unde iar l-a batut. Si in final l-a scos in curul gol afara, pe pres. Gelu statea la parter, usa lui era langa intrarea in bloc. Statea in fund pe jos, acoperit cu presul. Rosh la fatza. Ion s-a dus spre el si si-a dat jos tricoul.
- Ia ba, pune asta pe tine. M-ai spus? Stie tac'tu ca eu am dat.
- Nu stie ba nimeni. Ba mi-a dat niste curele, ma ustura de ma cac pe mine!
- Lasa ba, ca o sa iti treaca. Bine ca nu ne-ai zis. Ca daca afla maica-mea nu ma mai lasa afara.
Aia mai mari stateau la distanta.
- Care ai ma ceva de imbracat? a intrebat Gelu nervos. Stati si va uitati la mine in curu' gol, ce nu ati mai vazut un cur? le-a zis si s-a ridicat razand.
Ion radea si i-a venit brusc o idee. Amandoi s-au intors cu spatele la restul gastii si Ion si-a dat jos pantalonii.
- E bine ma? Va place de cururile noastre?