vineri, 1 februarie 2008

Zugraveala la Alina

Alina nebuna era un personaj controversat in cartier. Bruneta, cu picioare frumoase si "pieptoasa". Vorbea ca un birjar si fuma. Cred ca noi doua ne-am impretenit tocmai pentru ca eram atat de diferite. In spatele acestei "golance" se ascundea o fata care gatea, spala si muncea ca o mama de familie. Alina m-a invatat sa fac gatesc, cu ea am facut prima mea mancare de cartofi, cu ea am spalat prima masina de rufe. Pe vremea noastra masinile de spalat erau Albalux si numai cateva modele aveau si storcator de rufe. A mea avea, a Alinei nu. Si totusi caram plase cu lenjerie la ea acasa, bagam la spalat, clateam in cada plina cu apa si apoi ne urcam amandoua si ne luptam cu uriasele cearsafuri de pat. Le rasuceam si le storceam pana nu mai iesea o picatura de apa. Mici si slabanoage cum eram tot procesul de stoarcere ne facea ciuciulete si ne obosea.
Intr-un an anume, la Alina acasa se zugravise. In casa alor ei erau niste reguli nescrise. Fetele faceau curatenie in fiecare zi, vinerea se scoteau toate covoarele si se bateau in spatele blocului, erau zile in care se spalau rufe, zile in care se mancau cartofi prajiti si friptura, zile in care se spalau geamurile. Muma-sa era organizatorul sef.
Toata casa era prospat zugravita si fetele aveau de spalat pe jos, de scos huma de pe linoleum, de curatat tocaraia, geamurile. Am zis sa ne organizam si sa le ajutam si eu si sora-mea. Patru fetite aveau de smotruit un apartament cu trei camere. Am ajuns la Alina devreme, dimineata. Cred ca eram in vacanta de vara, caci alta explicatie nu am, nu stiu de ce nu eram la scoala. Cuiva i-a venit ideea sa tragem o batalie cu apa ca sa umezim mai bine huma de pe jos. De la micutele seringi s-a ajuns repede la bidoane de apa de 2 litri. Echipele s-au facut schimband cate o surioara intre noi, am stabilit ca o tabara avea baia si una bucataria pentru a ne fi mai usor accesul la munitie. Ne-am stropit pana am facut un lac in toata casa. Peretii erau uzi si noi radeam si tipam ca nebunele. Alina s-a ascuns intr-o camara aflata in fata usii de la intrare, sora-mea era pititi in bucatarie. Telul era sa ajunga cineva in sufragerie, cred. Am pornit in viteze dinspre baie si cu urlet de lupta m-am napustit catre usa de la sufragerie. Pe jos era ud si tin minte ca la un moment dat mi s-a rupt filmul. Am alunecat si am cazut pe spate exact in fata usii de la camara unde statea de veghe inamicul. M-am trezit cu un jet de apa pe fata, in strigate de izbanda, nu puteam sa respir. Astea radeau si varsau sticle de apa peste mine.
"Bai, nu pot sa respir, pe bune.."
Stateam intinsa pe jos avand senzatia ca mi-au crapat cumva plamanii in mii de bucati. Alina s-a mobilizat prima.
"Ai murit fata?"
M-au tarat din balta de apa spre bucatarie si se uitau la mine alba ca varul. Imi venea sa rad dar ma durea fiecare osicior:)) M-au ridicat si ne-am calmat cateva minute. In urma noastra, dezastul. Peretii uzii felasca, noi la fel, toata casa arata ca dupa o furtuna. A venit o vecina sa intrebe ce facem si saraca nu intelegea nimic. Stiu ca am sters tot, ca am uscat peretii cu uscatorul de par si ca si azi cand povestesc cu Alina radem ca nebunele.

3 comentarii:

Craiasa Zapezii spunea...

Frumoase amintirile copilariei! Si pentru faptul ca nu aveam atat de multe cu care sa umplem timpul liber stiam sa pretuim fiecare lucru. As vrea sa mai fiu din nou fata tatei!

simonacratel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
miki spunea...

:))daca nu a curs sange, tot degeaba. adica te-am facut! :))