Gradina cu jucarii si alte povestiri

La cateva blocuri de noi era un bloc de garsoniere. Din alea mici si urate, cu oamenii care aveau mereu copii mici. In jurul blocului, gradina -c a asa era pe vremea noastra.
Cumva avea loc o minune in gradina aia. Copii aia mici din garsoniere aruncau pe geam tot felul de chestii, bucatele de jucarii, jucarii intregi, carti de joc. Cam o data pe saptamana noi mergeam in gradina cu jucarii. Era o expeditie. Mergeam la colectat si ne intorceam incarcati cu cel putin un gunoias de caciula.
Gastile de baieti au cu totul alt fel de distractie. Fetele ieseau afara cu presulet si cu papusi, croiau haine si aveau discutii. Erau una mama si una tata. Nu ne placeau, erau niste ciudatenii care nu intelegeau nimic din spiritul nostru de aventura.
Noi eram barbati, jucam fotbal, trageam cu cornete, aveam parte de aventuri. Ne bateam si ramaneam prieteni.
Fotbalul era religia noastra. Cand a fost campionatul mondial de fotbal am avut parte de super experiente. Meciurile se vedeau pe bloc, un vecin aducea televizorul, tragea prelungitoare si se organiza vizionarea. Numai baietii aveau voi. Noi si tatii nostri. Aveam scaune de pescar si "prindeam" meciul de la rusi. Stateam lipiti de ai nostri, nu aveam voie sa ne miscam stanga-dreapta ca sa nu cadem cumva de pe bloc. In Bacau blocurile cu 4 etaje nu au marginea ridicata, nu au un parapet. E drept si ici colo mai era o antena. Noi vedeam meciul cu ajutorul unei antene facuta de un vecin, din aia sutien. Ce distractie era.
Mai tineti minte cel mai bun snitzel din copilarie? Ala facut din parizer! Sau cosuletele de parizer, felia prajita cu tot cu "coaja" ca sa se ridice marginile...Ehe..si in cosulet si punea la prajit un om!
Ce festin!