vineri, 15 august 2008

Pitica

Dana Pitica era un fel de mic tiran. Ii spuneam Pitica pentru ca era mica-mica, bruneta, slaba si avea o personalitate puternica. Asta nu s-a schimbat pana azi..
Toti aveam timbre si clasoare, faceam schimb, era o nebunie in anii aia. Pitica avea colectii intregi si la fel ca si noi un clasor mare chinezesc. Nu mai stiu de la ce a inceput nebunia cu timbrele, lupta pentru colitze, planuri de furtisag pe care le puneam la cale.

(Biata Angelica..cum i-am furat timbrul cu tractorul pe fond portocaliu.. Marsavia a avut loc pe hol, in fatza usii. Eu am atras-o in casa pentru a ii arata ceva, timp in care fetele, Sabi si Giani au sustras maretzul timbru din clasor. Aveam chiar si un semnal care anunta ca planul a fost dus la indeplinire. Angelica a fost eliberata din casa si stupoare! Giani, vecina mi-a furat timbrul pe care il furasem impreuna! A urmat infruntarea. Lili si Giani s-au inchis in casa, minute bune am negociat cu ele sa deschida usa sa vorbim. Mi-am luat in brate o farfurie plina cu branza de burduf din care faceam niste mici bombe-gogoloaie. Arma suprema, branza de burduf cu care aveam de gand sa atac inamicul. Fetele aveau lant la usa si cu greu le-am convins sa imi deschida. Distanta dintre usa si toc era numai buna sa permita gogoloiului sa intre pe teritoriul inamic asa ca in momentul in care fetele au deschis usa, a inceput atacul. Bomba de branza parfumata a tasnit cu putere si s-a lipit pe perete, deasupra de intrerupatorul de la bucatarie, inmiresmand casa cu binecunoscuta duhoare specific branzoveneasca. Fetele s-au speriat si a inceput o matzaiala amestecata cu hahaiala mea. Obiectivul fusese atins! Bomba lovise inamicul si timbrul trebuia sa se intoarca la mine. Insa fetele nu au cedat.. - POVESTEA ASTA EXISTA DEJA SI SE NUMESTE "Filatelie salveaza Romania" )

Cateva zile dupa atac Pitica a convocat toata picimea in fatza geamului de la dormitorul ei aflat la parterul blocului. S-a urcat pe giurgiuveaua de la geam, ne-a aliniat si apoi a facut ceva care a ramas forver in mintea noastra. Si-a adunat timbrele toate, le-a facut tenculet si le-a luat in mana. Noi asteptam ca niste infometati gestul suprem. Pitica ne-a privit si apoi a strigat fix in momentul in care arunca teancul de timbre:
" Luptati-va! Apucati fiecare ce puteti!"
Ne-am impins si ne-am smuls hainele intr-o incercare disperata de a prinde ceva din aer, timbrele "plouau" peste noi, Pitica ne privea cu dispret de la inaltimea geamului sau. Cand s-a terminat delirul ne-am asezat fiecare cu clasorul in brate si am inceput sa asezam timbrele. Am negociat si facut schimburi a sa ne completam colectiile. Pitica ne-a urmarit de la geam..pana ne-am carat la casele noastre.

(o sa scanez pozele cu noi ca sa se vaza ca toate povestile is reale si ca noi existam..Si ca Pitica era mica!)

2 comentarii:

Anonim spunea...

Superbissim, briliantissim! Simplu si curat precum amintirile bunicii.

Romeo

Dan Gheorghe spunea...

frumoasa scriitura