Pedeapsa

Dupa cum ziceam - eram o mare mincinoasa. Eram singura si aveam cativa prieteni imaginari. De treaba toti. Cu unii din ei jucam fotbal. In casa. Am primit la un moment dat o minge de fotbal, portocalie. Din aia de 35 de lei. Super tare, cu niste bubuline pe ea asa, striatii. Am mostoflocit-o bine in noroi si am inceput sa pictez peretii din scara blocului. Ce urme frumoase ramaneau. Eu si Romeo jucam un fel de pase cu mingea murdara. Pana a iesit o vecina si ne-a gonit. Am luat mingea cu mine in casa si am continuat sa ma joc. In mica sufragerie "de la doua camere" caci asa o sa ma gandesc mereu la casa noastra de pe Cetatea Veche. A! Imi tiu minte si numarul de telefon! 85.17.65. Ce mai sunam babele si stateam la taclale! Vorbeam o multime la telefon!
Cea mai ciudata pedeapsa pe care mi-a dat-o tata a fost in timpul unui meci. Venise de la munca, eu facusem ceva nasol, ca de obicei. S-a enervat asa de tare incat mi-a spus sa stau intr-un picior. Ca o barza. M-a asezat langa canapeaua pe care s-a intins, ma vedea in oglinda de la vitrina perfect. Eu pe el nu prea il vedeam - daca doarme sau nu. A inceput meciul, eu mi-am tinut ridicat piciorul..si a inceput calvarul. Pentru ca tata a adormit. Iar eu, in ambitia mea prosteasca nu l-am intrebat : cat trebuie sa stau asa? pot sa schimb piciorul? pot sa mi-l tin cu mana? pot sa ma misc? Nimic. Am stat intr-un picior o repriza intreaga. SE schimbase usor la culoare, dar eram asa de inversunata, sa ii arat eu lui cat sunt de tare.
El dormea, obosit de la munca. Si desigur a uitat de mine. In pauza nu mai puteam de durere. Imi amortise, se invinetise, abia mai putea sa stau si incercam sa ma tin cumva de marginea patului.
Apoi l-am intrebat timid:
- Tati, pot sa schimb piciorul?
Saracu' tata..a sarit din pat, m-a luat in brate. Uitase de mine, dormise si habar nu avea ca eu ramasesem acolo priponita.
- Manca-o-ar tata pe ea! De ce nu ma trezisi? Ca eu uitai de tine!
Invingatoare si amortita l-am lasat sa ma pupe si sa ma jumuleasca. Desi cred ca in mintea mea cocea razbunarea:))
Puteam sa il spun lui mama. Ca ma chinuia:))
Dar pe el il iubeam cel mai mult din lume, nu as fi putut sa imi stric relatia pentru asa o pedeapsa...dureroasa. Pe care o indeplinisem!