Costum roshu

Ai nostrii parinti erau tineri si frumosi. Si petreceau la greu, desi vremurile alea sunt acum vazute ca groaznice..Uff..Ce de sticle de coniac se duceau pe ghena si ce de mese se trageau. Cate torturi am mancat de la tanti vecina Stela, care era cofetareasa.
Ca de obicei era ziua cuiva. Partea buna cu zilele de nastere era ca noi, picimea, eram "cantonati" sau in casa vre'unui participant la orgie, sau..cand gasda avea patru camere (cum e in povestea asta) in ultima camera, sau ultimele camere.
La Pitica in casa se petrecea marele chef. La parter. Erau toti picii, fir in par. In sufrageria de care ne desparteau doua usi si doua holuri mari se dansa si muzica urla. Noi aveam mancare si bunatati si doua dormitoare la dispozitie. Ziua a inceput bine. Tin minte ca Pitica avea dupa usa, pe perete sprijinita o saltea relaxa mare. Noi ne luam avant dinspre celalalt perete si ne izbeam cu capul in salteaua relaxa. Ce droguri domnule?! Ce alcool?! Aveam toata nebunia de care aveam nevoie. Eram atat de ametiti si aveam creieirii varza dupa cateva izbituri in salteaua aia. Apoi a inceput nebunia. Ne jucam de-a baba oarba, v-ati ascunselea si cand ne plicitseam..ne bateam. Moacele erau armele. O moaca este o pereche de izmene inodata bine la un capat. Se poate confectiona si dintr-un dres gros si rupt sau mai multe, sau un fulat. Orice destul de lung pentru a fi innodat intr-o parte. Taberele erau facute in functie de inaltime. Picii erau cei care stateau in pat. Aia mai inalti, printre care si eu, tartorul, stateam jos. Adica langa pat. Totul se intampla in cam 10 metri patrati. Loc de ascuns nu era. Ne pocneam cu moacele si radeam, nu existau reguli. Totul era barbar, fara limita. Intr-o seara ne omoaram cu moacele, eram rosii la fatza toti, ne pocneam si la un moment dat "cineva" (nici in ziua de azi nu stim cine!!) a pocnit cu moaca ..becul. Becul nostru care atarna de un fir de litza, caci casa tocmai fusese rerererezugravita de tatal Piticei. Becul lovit de moaca s-a apropiat cu o mare viteza de tavan si s-a facut zob. Am ramas nemiscati, stiam ca e plin de mici cioburi pentru ca le simtisem cazand peste noi. In camera au venit tata si tatal picei, au aprins becul pe hol si a inceput circul. Noi stiam ca cineva "din partea noastra" trebuie sa clarifice situatia, nu stiam insa cine are atata curaj. Moacele disparusere, care incotro. Una pe sifonier, una pe sub pat. Eram niste mici sfiinti, cu fetzele roshii si cu ochii iesiti din orbite de la cat omor ne trasesem.
- A pocnit becul! Noi stateam si ne jucam cuminti si becul..a sarit in aer!! A zis pe nepishate Pitica. Eu si Pitica eram asa un fel de dracul gol la plural. Daca era ceva rau..cu siguranta una din noi fusese de vina. Sora-mea si Cata, fratele ei mai mijlociu (ca mai era unul mai mic) erau niste copii cuminti si timizi. Pe care noi ii antrenam bine in ale rautatilor!
- Cum sa pocneasca ma becul? Ce ati facut?
- Poate de la tensiune, a zis o voce mica de undeva din spate. Si pe noi ne umfla rasul, ca noi stiam fix cata tensiune fusese in camera aia.
Au rezolvat tatzii tot. Rapid, pentru ca la ei inca se derula cheful. Noi puteam sa jucam "pitulushul" intr-o camera. Toti. Nu stiu unde incapeam sa ne ascundem, dar ne ascundeam. La un mare chef, tot acasa la Pitica ne-am luat o super bataie toti. Erau doua personaje care ne cafteau. Tata, zis si costum alb-negru si tanti Carmen, mama Roscatei, zisa si Costum Roshu. Noi urlam ca dracii si ne cafteam in camera iar astia doi veneau, pe rand, nu amandoi odata, si ne cafteau. Pe rand. Noi nu eram obisnuiti sa ne pocneasca parintele altui copil, drept pentru care..cred ca ne razbunam pe Roscata, ca mama ei ne mai ardea cate una. Tata nu dadea in alt copil, era destul sa ne dea mie si sora-mi cate un spitz ca toata picimea se revolta.
In ziua aia ne jucam un fel de baba oarba. Eram ascunsi pe unde cu mintea nu gandesti. In sifornier, printre haine, in gecile de iarna, atarnati de umerase, pe sifonier, sub pat, in lada de la pat, intre dulap si zid, sub birou..Nu era cotlon din care sa nu clipeasca doi ochii malefici.
In mijlocul "pitirii" in camera a intrat "bine dispusa" Madam Costum Roshu care a inceput sa imparta palme si trasuri de par, care cum ii intra in maine iesea jumulti. Catos, mic si cu ochii albastrii era prins intre sifonier si peretele dintre geam. Ca in filme il vad acum daca inchid ochii.Cu parul lui tepos de arici, mic, intr-un tricoul alb si lalau. Speriat dar pe fata. Fix cand sa fie extras din barlog, Catos s-a uitat in sus si a vazut pe sifonier o alta pereche de ochi albastrii. Asezati sub o claie de par roscat!
- Uite-o pe Andreea, e pe sifonier! a strigat piticul stresat.
Costum Roshu si-a inhatat copilul de pe dulap, noi am disparut care incotro. Roscata si-a luat portia de smotoceala si noi am scapat basma curata.
Cea mai trista parte a chefurilor era "imprastierea". Cand circul era obositor pentru parinti eram pedepsiti si trimisi acasa. Fiecare la el. Moment de sincera tristete pentru toti picii.
Insa Costum Roshu ramane un personaj memorabil in gasca de la bloc.