Ce face copilul?

Nana Naria avea pana intr-un an. Era frumoasa si cuminte. Patutul ei era asezat langa canapea si era deja destul de mare incat sa se tina cu manutele de marginea de sus. Ne uitam la desene sau eu citeam si ea era numai ochi si gene. In afara de pipi-ul si caca-ul de rigoare, masa era masa, somnul era somn. Partea buna cu bebeii este cand nu plang.
Pentru ca daca plang tu nu stii de ce plang si ei nu au cum sa iti spuna nimic.
Era o zi ca toate celelalte. Eu ma uitam la tv, ea tragea din suzeta cu toata puterea si se batzaia in micul ei tarc. Mancase, dormise, mai era putin si Lys venea acasa. Eu ma strambam la pitica si ea radea, mai zappam putin, mai radeam.
Suna telefonul si incepem sa vorbim, eu si tatal copilului.
- Problema fundamentala este sa alegi ce este bine pentru tine. Nu pentru ai tai, nu pentru altcineva. Vrei sa iti termini facultatea, pune mana te imprumuti de la toate cunostintele si iti platesti anul.
- Nu e chiar asa, mai am de fapt de platit jumatate de an, ii zic si ma intorc spre copil. Bai..fii-ta are ceva! Stai asa!
Pun telefonul pe pat si apoi il trag spre mine si ma apropiu de copil. Rosie toata, spre vanata, cu mainile inclestate de margina patului si cu ochii cat cepele, minunata strangea din falci si din suzeta.
- Cum adica are ceva? zice panicat tatal. Ce are?
- Bai! e rosie si nu intelegi, strange din falci si din pat cu mainile, zi-mi eu ce ii fac?! Frate..ce are? Nu zice nimic, nimic! Nu are febra!!

Rade de moare si nu imi spune nimic. Copilul se decongestioneaza si se lumineaza, eu ma intre bde ce rade taica-su si nu ma lumineaza si pe mine.
- Face caca! A facut de fapt! Se cam screme ea asa, de aia de inroseste. Calmeaza-te, imi zice si moare de ras.
O iau in brate si rad. Puah! Clar, a facut caca. Este atat de mica si frumoasa. Si rotunjoara ca o patlagica. Maica-sa o alinta in cele mai neobisnuite feluri.
Si se bucura ca in timpul gravidiei am stabilit ca copilul sa aiba genele mele. Lungi, negre si dese.